Mirosul perceput în mediul înconjurător, indiferent dacă este intens și înțepător sau delicat și distinct, are potențialul de a oferi informații semnificative despre starea noastră de sănătate. Este important să nu trecem cu vederea niciun miros neobișnuit emanat de corpul nostru, deoarece acesta ar putea reprezenta un indicator al unei afecțiuni.
Transpirația unei persoane sănătoase și curate de obicei nu emană niciun miros. Mirosul este generat de bacteriile prezente la suprafața pielii care intră în contact cu transpirația și produc o aromă specifică fiecăruia dintre noi. Acesta este și motivul pentru care anumite zone ale corpului, cum ar fi axilele, picioarele, zona inghinală sau pliurile sub sâni la femei, pot avea un miros mai pronunțat decât altele și necesită o atenție deosebită în ceea ce privește igiena.
Când, în ciuda menținerii igienei personale adecvate și a unei igiene orale corespunzătoare, observăm mirosuri neobișnuite, este important să fim atenți și să căutăm sfatul unui medic.
Daca urmăm un tratament sau am consumat diferite alimente, nu trebuie să ne îngrijorăm imediat dacă observăm că transpirația devine neplăcută ca miros. Exista medicamente, precum cele utilizate în tratamentul cancerului sau antibioticele care pot afecta mirosul natural al pielii.
În mod obișnuit, mirosurile neplăcute pot fi generate prin piele, glandele sudoripare și din cavitatea bucală. Intensificarea mirosului poate fi cauzată de faptul că încălțămintea sau îmbrăcămintea sunt din materiale sintetice si nu permit evaporarea transpirației. Sunt studii care arata ca si părul în exces de pe corp contribuie la reținerea transpiratiei si bacteriilor.
Dacă mirosul emanat nu corespunde celui obișnuit asociat transpirației, acesta poate reprezenta un indicator al unei afecțiuni. De exemplu, diabeticii pot emana un miros specific de acetonă, în timp ce persoanele cu probleme hepatice pot avea un miros de amoniac.
Diabetul poate da naștere unui miros de mere stricate sau acetonă, deoarece în procesul de transformare a proteinelor și grăsimilor în glucoză, se produc corpi cetonici toxici, care pot duce chiar la coma diabetică. Acești corpi cetonici sunt eliminați sub formă de acetonă, atât prin urină, cât și prin respirație, și contribuie la mirosul specific asociat diabetului.
Când alimentele consumate nu sunt complet digerate, poate apărea mirosul specific de pește, care poate sugera probleme digestive. În general, acest fenomen se datorează absenței unei enzime, dar poate avea ca sursă și substanța conținută în pastilele contraceptive.
Dacă urina emană un miros asemănător siropului de arțar, este posibil să fie vorba despre leucinoză, o afecțiune ereditară care provoacă disfuncții în metabolismul acizilor din organism. Aceasta se manifestă prin mișcări neobișnuite ale corpului și ochilor, tulburări ale conștiinței, care pot evolua până la comă.
